Frunza verde de cicoareeee,
Asta noapte, pe racoareeee,
Canta o privighetoareeeee…
Si canta, si viersuiaaaaa,
Inima de tz-o rupeaaaa!…
……………
Ma frate-meu, ma, acu’ cativa ani, de Pasti, ma intorceam acasa cu niste veri. Fusesem cu ei prin neamuri, cum se obisnuieste pe la noi si, cum avem neamuri multe, eram un pic (mint) afumati ca petrecuseram dis des dimineata. Asa…. si cum am intrat in curte ni s-a nazarit sa facem poze. Zis si facut: tzac-pac! tzac-pac!… eu faceam pozele. La un moment dat am auzit un zgomot de partea ailanta a gardului, un fel de harsait si eu am presupus c-o fi cainele vecinului si am zis sa-l sparii cu blitzul. Cam asta a fost filmu’:
era negura si nu vedeam varfu’ gardului -prima incercare de bagare a „cainelui” in sperieti
a doua incercare -FAIL
a treia incercare e intotdeauna norocoasa
Morom3t3 
=))