Pricopsitul

Rezemat de salcie, Niculaie baga de seama ca in salcamii sui dinspre drum se spanzurase un petic de nor cu chip de om. Cauta o asemanare si cum n-o gasi, se intoarse pe-o parte, isi lipi obrazul de iarba racoroasa si inchise ochii.
In urma cu sase ani scapase oile in trifoi si toate ii murira. Asa, umflate si tepene, cu burtile-n sus, semanau cu o padure indoita de mijloc. Trei nopti jupui la ele de necaz si le cara pieile pe magarita acasa si impanzi gardul cu ele. “Ce le faci, ba, pricopsitule, ii strigau unii peste gard, le-nveti sa zboare?”. Si asa ii ramase porecla –Pricopsitul.
De ramase fara oi, munci o vreme la o podgorie dar cum nu era dedat cu sapa, tot la oi tragea. Asa ajunse sa faca specula cu piei. Le lua din sat la pret mai mic si pleca cu ele la oras si le cojocea insa tot fara folos pentru sufletul lui, ca nu ii placea ce face in ciuda faptului ca avea si ce pune pe deoparte. Cand vedea cate o turma de oi pe camp, o privea lung, lung, fluiera a paguba si de nu ofta, injura ca apucatu, asa de fript era.
Asta pana-ntr-o zi, cand il priponi tata-sau cu privire grea si ii spuse: “Ba, cand ma lua mos-to Lisandru de suflet ma tinu pe palme pana facui opt ani si cum arhanghelii ma-sii se potrivi, imi muri si mama a doua. Iar mos-tu se pui cu una rea de musca ce-o luase goala, numai cu tatocu si ceva de-i acoperea rusinea de la balci –patru ii facu. Pe mine ma lepada la oi ca n-apucasem sa-nvat toate literele din numele meu, sa ma izgalesc macar. Sluga m-a tinut pan’ ma-nsurai cu ma-ta. Si-mi facu, ba, o nunta de trosni! Cu sarete si lautari de la targ, cu fotugrafii, ca venise tot satu ca la urs. Io, cu freza, la guler teapan si pampion! Cand zisei ca i s-a intors mosului mintea la loc numa ce ma chema dupa nunta, nici nu plecasera toti din curte si-mi zice vorba cu vorba, asa-mi zise: “ba, io pornii c-o oaie si facui cate facui; iote, tie iti dau doua bune de prasila si du-te cu Dumnezeu!” Ramasei prostit in fata portii, cu pampionu in mana, cu alea doua oi si cu ma-ta plangand dupa mine. D-am avut coraj ba, nu ma lasai. Facui ceva oi c-aveai si tu partea ta, ca alde sora-ta, de nu se schimbau lucrurile. Tu ce tot cati, ai? Crezi c-o sa zica cineva ia, ba, oile astea zi bogdaproste si pomeneste-ma? Fa-le, ba, fa-le! De esti in stare, de nu ia-ti campii!”
Vorbele il naucisera si toata noaptea nu inchise un ochi. Cauta cu ochii pe pereti la freamatul frunzelor de cires adus in casa de razele lunii si-si storcea mintea iar cand prindea un fir care sa se lege, il pipaia staruitor cu destele inchipuirii.
La primul cantat al cocosului se scula si pleca. Ai lui l-au asteptat cateva zile, dar cum nu dete semn pornira cu politia pe ceva urme. Bunica-sa, dupa ce-l cauta si cu cartile de ghicit zise ca de-acum gata: “e cazu, maica, sa-l trecem pe pomelnic la biserica!”. Trecusera luni bune, tocmai ii ridicau ai lui cruce in cimitir cand se pomenira c-o scrisoare, cum ca ar fi la munte si sa n-aiba nicio grija, de-o sa ispraveasca, vine el acasa ca stie locul.

Si iata-l acum intors, intins la marginea satului cu urechea la pamant, parca vrand sa-i auda soaptele mai bine. Atipi. Cand deschise ochii gasi in fata un chip pe care-l recunoscu de indata -era preietenul sau cel mai bun, Lutu. De cand se stia, Niculaie a stat mereu langa Lutu, in dreapta astuia, si la scoala, si la hora, si la sapa, si in armata. ca ziceau unii, “ba si ce-o sa ne facem cu astia cand o sa moara, ii punem in aceeasi groapa?”
“-Venisi?”. “-Cum vezi!” ii raspunse, tot din priviri, cum fusese de altfel si intrebarea si sari in picioare cu zambetul larg; ii stransera mainile si se imbratisara chiuind.
– Bine-ai venit, Niculaie!
– Bine te gasii, vericule. Incotro te duci asa, gatit?
– La Balacita, la nunta lu varu Dudu, il stii si tu, al care era sa-i farami oasele cand scapa oile in porumbu lu tac-tu, dinspre Balica.
– Mucosul ala se-nsoara?
– Eeee… s-a facut mare ma, Niculaie, te-ntrece in inaltime…. Crezi ca, daca ai plecat tu, timpu a stat in loc? Sase ani ma, Niculaie, multe se-ntamplara de cand plecasi. Arata cu degetul spre caruta ce-o oprise la marginea drumului si continua: ia, o mai cunosti pe soru-mea, Madalina. Si striga, la ea: Madalina, ia fa-te incoa sa vezi peste cine dadui pitit in buruieni!
Niculaie vazu cum se apropie o fata cam de vreo douazeci de ani, inalta si bine facuta, cu fata oachesa de tiganca, cu ochii castanii si parul negru ca smoala; dintii albi si frumosi straluceau intre buzele-i rosii si pline. Purta o rochie trucoaz; la incheietura bratelor subtiri si fine avea cate o bratara din agate albastre.
– Nu mai spune, Lutule. Asta e Madalina?
– Eeee, sase ani ma, Niculaie, doar iti spusei.
Madalina se apropie cu stangacia si sfiala unei salbatice si se opri, aplecand ochii:
– Buna ziua, nana Niculaie!
– Ce mare si frumoasa te-ai facut! Noroc cu frate-au ca altfel n-as fi stiut a cui esti.
Madalina se rumeni usor si zambi incurcata. Lui Niculaie prinse sa-i placa: nasu-i acvilin si subtirel, cu narile usor dilatate si straverzii, arcul indraznet al spranenelor, obrajii palizi si usor adanciti, toate trasaturile fetei indicau un temperament aprig, pasionat si nepasator. De sub cosita-i impletita ii scapau, de-alungul gatului robust, doua suvite inelate si stralucitoare, dovada de sanatate si putere.
– Si ce zici ca mai faci ma, Niculaie? Plecasi cu mainile-n buzunar si acu’ ce-mi vad ochii? Ce e cu cardul asta de oi, cu carutele astea doua pline ochi cu de toate si cu vaca dupa tine? Eu crezui ca ai fi vreun vanzator ambulant ce-si trage sufletul inainte sa intre in sat si venii sa te-ntreb ce vinzi si, cand colo, ma pomenii cu tine.
– E tot ce-am agonisit de cand am plecat ma, Lutule. Am avut norocul sa dau peste niste oameni painea lui Dumnezeu si as fi ramas la ei daca nu aveam eu de aratat o socoteala aici, in sat.
– Atata avere in sase ani basca bistarii pe care ii ai pititi bine – si Lutu ii facu cu ochiul-, trebuie sa fi muncit pentru imparati ba, ca altfel nu se explica; eu sunt tot asa, rupt in fund, cum ma lasasi. Sau ai fi facut vreo combinatie?
– Cam asa ceva. Stai jos sa-ti povestesc. Sau las’ ca-ti spun alta data, ca acum trebuie s-ajungi la nunta.
– Lasa, ma, lasa ca nu ma-nsor eu, nunta merge si fara mine. Si apoi noi n-am mai vorbit de un car de vreme cu tine. Dac-ar fi dupa mine, m-as intoace cu tine in sat dar mi-e de soru-mea, ca tare i-e drag sa joace.
Madalina se apropiase de jgheabul fantanii si se lasase pe marginea lui; intorsese usurel capul si incepuse sa privasca pe sub sprancene, pe furis si repede, ca o salbaticiune. Isi sageta privirea ca o limba de vipera. La auzul vorbelor lui Lutu, zambi din nou. Zambind isi increti usor nasul si-si rasfranse buza de sus, ceea ce dadea expresiei ceva felin. “O, tu, vicleano”, isi zise Niculaie privindu-i la randu-i pe furis talia mladioasa, sanii mici si miscarile vioaie.
– Plecai ma, Lutule si ma bagai argat la ciobanii de la munte iar cand veni vorba de plata, cerui sa fiu platit in oi. Fu greu in primii trei ani, pana incepui sa castig cate ceva cu ale mele. Pe urma, se facu cum se facu si ma-ntalnii cu Bogdan, copilu’ doctorului Tuturiga, al care  pleca de tot din sat si se muta la oras. Acum e si el doctor si tocmai ce venise la noi, la stana, sa cumpere miel de Pasti. Cica de cand auzise ca unii vand caini, auz ma, caini in loc de miei, s-a scarbit si n-a mai avut incredere in ce vindeau aia la piata si cumpara numai ce se taia in fata lui. Iar daca a vazut omu ca sunt de-al lui, s-a abonat la noi si, cand se punea problema, dadea telefon iar eu cobaoram in oras si ii duceam branza si lapte, lapte mai ales. Si cat stateam pe la el,  ca ma oprea sa bem una-alta, taifasuind ba despre tratamente, ba despre politica, ba despre afaceri, m-a invatat cum sa-mi sporesc veniturile punand anunturi pe leptoc.
– Ce e ala? il intrerupse Lutu.
– Un calculator, da’ mai mic. Mi-am luat si eu un leptoc de-asta, ca al doctorului, cand m-am prins cum merge, ca tare frumos era… Aaaa… stai asa sa ti-l arat… stai asa!
Si Niculaie o zbughi catre una dintre carute de unde se intoarse cu “leptocul” la subtioara iar cand il deschise, Lutu era numai vocale. Atatata, Madalina se apropie si se apleca peste umarul lui Niculaie iar el incepu a-i sorbi cu nesat parfumul de lamaita. Se dezmetici repede:
– Uite ma, Lutule, tot umbland eu pe aici am ajuns pe un site, Cashcow pe numele lui, care zicea ca iti da o parte din bani inapoi daca cumperi ceva de la magazinele partenere. De exemplu, daca cumperi ceva de 1000 de lei de la un magazin care spune ca da inapoi 10% (cashback, asa ii zic astia in engleza) inseamna ca, in maxim 2 saptamani ai in buzunar 100 de lei. Ti-i pun ei in contul personal de unde ii poti scoate linistit si cheltui asijderea. Tot ce trebuie sa faci este sa iti faci cont aci, pe Casshcow, sa intri in el si sa te apuci de cumparaturi. Iete, tot ce vezi in carutele astea, de acolo e cumparat. Intai cumparai mobila ca pe-a noastra or fi ros-o soarecii iar cu ce imi detera astia inapoi cumparai vopsea cat sa zugravesc toata casa, si pe dinauntru, si pe dinafara. Alta data cumparai o motosapa cum vazui la un tovaras de ciobanie si, cu ce scosei de pe urma ei cumparai furtun pentru udat gradina, sa nu-si mai rupa mama mainile carand apa la platagele si varza. La fel si cu ailante lucruri ca loai de toate, pana si giuvaeruri pentru mandra ce mi-o va scoate Dumnezeu in cale si, fara sa vrea, se uita la Madalina iar asta feri ochii facandu-se ca se uita la caii ce se apropiasera de jgheab, sa bea apa. Adauga la repezeala, sa nu bage Lutu de seama incotro se uita: poti cumpara tot ce-ti trece prin cap ca ai de unde. Cand nu mai avui loc in carute, ii pusei de-o parte si cumparai oi….
– Muicaa!!… sa tot cumperi, nana! zise Lutu cu gura pan’ la urechi, plesnindu-si fruntea. Cumperi si iti mai da si bani inapoi. De asta n-am mai pomenit.
– Pai vezi? si tu credeai ce credeai….
– Bine ma, Niculaie, ma bucur sa te stiu la fel cum te stiam; noi trebuie sa plecam la nunta. Tu vez cum faci, sa nu mai pleci iar, pe nepusa masa, ca data trecuta, ca ne suparam rau -vreau sa ma-nveti si pe mine de-alde astea si sa dam la peste, cum faceam inainte. Si acum Madalino, haida, hai sa mergem la Dudu ca ma grabesc sa ma-ntorc. La inturnare iti cumpar vioara noua, sa-mi canti… si rochie verde, ca iarba cruda, in care sa te-nvarti ca zbarnelu’, adoga el.

***

La ceas de seara Niculaie baga in batatura oile, carutele si vaca pe care o botezase Casshcow. In timp ce facea asta, portile ulitei inflorira cu oameni dornici sa-l vada pe Pricopsitu intors acasa dupa sase ani, timp in care nu stiusera nimic despre el. Tata-sau, manat de auzul vestii sosirii fiului sau, veni cat de repede putu din vecini, unde se dusese sa ascuta niste sapi. Il gasi cu mama-sa atarnata de gatul lui, toata numai lacrimi. Isi scoase palaria, il stranse la piept cat putu de tare si-i sopti la ureche:
– Brava ma, Niculaie, te pricopsisi!

Despre Morom3t3

Infinitul îmi devenise neîncăpător. Trebuia să mă nasc.
Acest articol a fost publicat în Mazgaleli. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Pricopsitul

  1. spanac zice:

    alt articol misto si la tine
    si-a castigat muie ala, bicisnicu’ pulii mele
    ca a facut clip cu click clik pe site la aia.
    wow, ce inginerie, cat talent nativ la scris.
    al doilea petre pizdirescu…

  2. Morom3t3 zice:

    =)) pai daca tot suntem in sezonul copy/paste :mrgreen:

    Chestia e ca, la Blogatu, daca e sa castigi, castigi doar o singura data premiul cel mare. Data viitoare nu mai pupi, indiferent cat ai scrie. Vrea sa castige toata lumea care concureaza.

    Si mai cred ca da premii dupa interes.

  3. Surubel zice:

    Nu stiu, sincer la ce faci atata tam-tam pentru ca nu ai castigat concursul.Daca citeai cu atentie regulamentul si cerintele acestuia realizai ca trebuie sa promovezi intr-un mod cat mai original modul de utilizare a siteului cashcow.ro. Ce ai facut tu aici nu stiu daca citeste cineva, cel putin eu nu stau sa citesc „n” fraze ca sa ajung la subiect. E ingenios, nu comentez dar nu era legat de subiectul concursului.Oricum, bafta la alte concursuri.

  4. Morom3t3 zice:

    Nu era vb ca nu am castigat eu ci ca a castigat cel mai prost :mrgreen:
    La tine ce a fost original in a copia regulamentul alora? 😀 Nu era mai simplu penru tine sa scrii un articol cu textul: „Duceti-va si ctiti regulamentul.”? 😀

  5. Surubel zice:

    daca erai putin atent scria in articol ( Cel mai bine stiu sa explice fondatorii siteului cum se utilizeaza acest sistem si de aceea va invitam sa cititi exact ce trebuie sa faceti pentru a putea utiliza siteul.) In fine…..ce am avut de spus am spus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s