Piskeshu (Petrov, fara Milf)

dedicatie lui Oribilul Mosh

A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodat’,
Pe la forumuri romanesti
Piskesh, un compulsiv baiat.

Si era mic si zgribulit
Cu inclinari spre moarte,
Inca din oul lui clocit
Dorea o alta soarte.

Iara de trist ce imi era
Caci nu-si gasea pareche,
Un kil de tuica-si cumpara
Pe zi ca sa se-mbete.

Si imbatandu-se vedea
Cum Migu-n cer apare,
Pe calul sau alb ca de nea,
Cu ochelari de soare.

Il vede azi, il vede maini
Astfel dorinta-i gata,
El iar, postat de saptamani
Ii cade draga “fata”.

-”O, esti frumos, cum numa-n vis
Doar Freddy se arata,
Si pentru tine as vrea sa las
Compulsiunea, toata;

Cobori in jos, Migutz dragutz,
Plutind usor cu calul,
Pe tine te vreau cel mai mult
Da-mi place s-animalul!”

Atuncea Migu a pornit
La seful lui cel mare
Ca sa-i aprobe in sfarsit,
Lui Keshu o chemare.

Dar nu avu prea mult succes
Caci Memet, seful lui, tipa:
-„La prostu’ ala de pe Net
Raspuns a nu se da!

Si pentru cine vrei sa mori?!
Ia uita-te de-aproape,
Ori nu ti-am spus de-atatea ori
Sa nu te legi de moarte?!!

De vrei la lume sa arati
A tale barbatie,
Mai bine cata in chiloti
Ca mi-ar placea si mie;

Sa-ti spun cinstit, cam de mult timp
Te urmaresc in taina,
Si te visez adeseori
Pe tine fara haina.

Iti dau Stealth langa Stealth
Osteni ca sa-ti faci oaste,
Si asta doar ca sa ma lasi
Cu sula-n a ta coaste.”

In locul lui menit din cer
Mahnit, Migu se-ntoarse,
Si ca si-n ziua cea de ieri
Tragea la aghioase.

––––––––––––

In vremea asta Invincible,
Razboinic neinvins,
Se intorcea de la razbel
Pe inorogu-i nins.

Subtire ca o libelul’,
La vorba, ca vioara,
E mic la stat dar mare-n pul’
Iar ochii-i sunt ca para.

In orice parte-si intorcea
Privirile cu fala,
Nevestele mi se topea
Si-n fete baga boala.

Iar cand inspre vreun nene
Cuvantu-si indrepta,
Impins de bucurie
’cesta in loc nu sta

Si-n lacrimi tuturora
Spunea de norocirea
Ce-avu ca sa vorbeasca
Cu omul cela mare;

In casa lui atuncea
Se bucurau cu totii,
Parea ca o comoara
Le adusese sortii….

El poate-ntrece soimul
Fiind aprig in razboaie,
Caci palosul si pumnul
Lovesc vartos la coaie,

Tarii, cetati el sfarma,
Vrajmasii betegeste,
Si injurand de mama
Pe-asupritori goneste.

Nestiind ce e hodina
Sau somnul, precum altii,
Acu parleste China-
Maine razbeste Anzii,

Razboiul este tatal lui
Holera-i este muma,
Scandalul este nasul lui
Iar nasa, coana Ciuma.

In cale-i muntii se feresc,
Iar cerul i se pleaca,
Si apele cu spaima
Fug indarat sau seaca.

Cu dracul c-ar fi frate
Unii-l defaima-n taina,
Si nime nu cuteaza
Sa-l traga nici de haina.

Iar cin’ cu dansul Doamne,
La lupta se-ncumete,
Nu face decat nuca
Sa zvarle in parete,

Caci el intr-o clipita
Pe un calcai se-ntoarce,
Si cat ai zice “sita”
Pula i-o ia din floace.

Ca sa-i lateasca slava
Poeti de prima mana
Isi cheltuira vlaga
Slutindu-si biata pana;

As aminti de Tasso,
De Homer, de Virgil,
Pindar cu-a sale ode,
Si-Oratiu cel abil.

Sa nu il uit pe Neko,
Pe Flufu cel flocos,
Mikutzu cu-al lui Lego,
Si Cecu cel spirtos.

Si ar mai fi si altii’¦
Parca un Rau si-un Drops,
Stand slab cu neuronii
Ma resemnez cu-n “Ops!”.

––––––––––––

Incins cu palosul de bronz
Se-ndreapta spre castel,
E un voinic cum n-a mai fost
Si altul nu-i ca el…

Cand isi intise bratu-ncet
Ca palosul s-apuce,
Piskeshu aparu discret
Si isi facu o cruce.

Si-i zise-ncet: -„Inca de mic
Ma potrivesc cu tine,
Eu am o inima de-ascet
Iar plansul e la tine”.

Piezis catand la cavaler
Clipea din ochi cu-eres-
Dorea cuvinte ne-ntelese
Dar pline de-nteles-.

-„Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as incepe –
Vorbeste mare, pe-nteles,
Ca sa te pot pricepe!”

– „Daca nu stii, ti-oi arata
Din bob in bob amorul,
Ci numa’, nu te mania,
Ci stai cu binisorul:

Cum vanzatoru-ntinde-n targ
La clienteala bratul,
Cand ti-oi intinde bratul stang
La spate suce-mi bratul;

Si ochii tai cei arzatori
Asupra me ramaie,
Privindu-ma nemiscatori
Sa sugereze: „Muie!…”

Cand ceafa mi se pleaca-n jos
In jos ramai cu fata,
Spre-a ne scruta malitios
Si-a ne uni mustata

Si ca sa-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
Nadragii mi-i coboara lin
Si in boschet ma culca.

Cu varful marii tale „lanci”
Simtirile strabate-mi:
Revarsa linistea de veci
Pe noaptea mea de patemi

Si-n coada mea atunci ramai
Durerile de-mi curma,
Vei fi iubirea mea dentai
Si visul meu din urma.

El asculta la pas mergand
Uimit de-asa trasnaie,
Ca isi uitase intaiul gand
De-ai trage o bataie.

-„Stai mare, nu te ambala,
Respir’ cu-ncetisorul,
Si afla ca desi eu vreu
Nu-ti pot ’plini amorul.

M-asteapta Mitza la palat
De-o luna nefututa,
Si de ma simte slab in pat,
Imi pune-n vin cucuta.

E-adevarat, e a mea aleasa,
Dar, prea nu-si pune pizdei o masura,
Si ma tot vrea…
Si-i fut si mortii-n gura!”

Atuncea Keshu urca-n sus
Privirea lui cea tampa
Caci bautura si-a facut
Lucrarea ei adanca.

Pe Migu-l vede in inalt
Pe calul lui cel mare
Care-i starneste imediat
Siroaie de sudoare.

Si-l cheam-adanc si nesatios
Soptindu-i vorbe sfinte
Dar el e foarte somnoros
Si nu mai ia aminte.

Intr-un tarziu raspunde scurt
Ranjind ca animalul:
„Ce-ti pasa tie, chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?”

Desi ni-i drag a scrie, ne-nvatza bunul simt
Sa punem marginire la limbutia noastra
Caci vorba, desi lunga adesea-i neplacuta.
Socoti ca alta treaba Oribilul nu are
Decat sa ospateze, sa doarma si s-asculte
Cu maini incrucisate a mele proaste versuri?
E drept ca dansul n-are, iar scuza-i puerila,
Dar cum sa fac altminteri, ca sa acopar faptul
Ca muza chiar acuma ma-nsala cu un altul?