Niste locomani -22

Cap. XI
Bibilica de lemn face un ou rosu

Batrana isi trase rasuflarea si continua mai rar, urmarind cu atentie lucirile lenese ale ochiului, semna ca muribundul asculta: Este a doua primavara de cand lipseste. I-am scris ca toate sunt la fel: soarele rasare la rasarit si apune la apus. Doar pe unde pasea el este gol locul si scaunul lui ramane gol la masa. Asteptarea este dureroasa, nu numai el asteapta, astept si eu, dar numai eu ma pot duce la el. Si, i-am zis, daca ai pe acolo prieteni, fa o casuta mica, mica de tot, in care sa traim amandoi cand o sa vin eu. Sa gaseasca un loc ca asta de pe Pamant, nici in mijlocul satului, nici in margine, sa nu fie departe de apa, ca-mi trebuie sa spal rufe si se mai se ducea si el sa dea la peste uneori, daca este departe, oboseste pana acolo. Sa avem soarele in fata dimineata si seara sa se faca rosu cerul in spatele casei.


Si i-am scris ce fac copiii nostri toti, neamurile, vecinii, prietenii lui. „Si, draga Cr3tule, iti mai scriu ca a murit Corrado* al lui Geanta si Tess a lui Lepra, si acum moare Cassar Chiorul, cel care ti-a fost prieten si cu acest prilej iti trimit scrisoarea. Cassar a fost postas, il stiu de cand am primit de pe vremea primului razboi mare trei scrisori de la tine, toate scrise de el. Mi-am dat seama mai tarziu, cand a venit vorba si te uitai la mine ca la una care nu stie ce spune. As fi putut eu sa inteleg mai mult, ca pe una dintre scrisori mi-a dat-o chiar mie s-o pun la cutie, fiindca ma duceam la oras si se murdarise intr-un colt de negreala, dar atunci nu avea nici un rost si mai bine ca nu am inteles, ori poate am inteles dar m-am prefacut ca nu inteleg, pentru ca asa era timpul ala si voiam sa cred in ce trebuia sa nu inteleg. Si tie nu ti-am spus ca puteai sa crezi altceva!”


Si la urma mi-am luat ramas bun de la el si i-am spus ca plang si am plans si acolo sunt cuvinte nedeslusite, ca au cazut lacrimi pe hartie cand scria popa.
Poate ca am uitat din ce i-am scris, poate nu ti-am spus tot, Cassare, nici nu pot sa-ti spun tot, ca eu atunci cand stateam de vorba cu el, parintele scria si-mi spunea sa vorbesc mai rar, doar atat, dar ce, poti spune inimii cum sa bata?!…
Vrei, Cassare, sa-i duci scrisoarea?
Cassar Chiorul o ascultase tot timpul si in lumina singurului sau ochi luceau ape tulburi de amintire. Clipi des si raspunsul veni greu:
– Da…
– Si mai sunt unele, Cassare, de care am uitat sa-i scriu… Spune-i ca am cumparat un miel alb si-mi place sa-l aud behaind si sa-i mangai blana, ca nucul cel batran a ramas cum il stie, plin de omizi si paianjeni vara, ca s-a facut mai gros sau doar asa mi se pare mie. Nu uita sa-i spui ca a venit primavara si pamanatul e umed si e moale si neauzit pasul…

***

Ai lui Cioara Edd_ si Bhuttu i-au prins pe Crash si Piskeshu prin spatele caselor, pe un drumeag stramt si i-au batut. Au dat si ei, dar au iesit tare in paguba. Povestesc ce-au patit si ameninta cu lacrimi in ochi.
– Bateti-i si voi, ma, si nu va mai ofticati! ii sfatuieste Oribilul Mosh cu aerul cel mai pasnic din lume.
Kesu se gandeste cum sa-i bata. Nu poate, e clar ca singur nu poate. Are un plan – sa se impace cu Bhuttu Cioara, sa-l aduca in curte la el si apoi sa-i carabaneasca pumni pana iese…. Dar asa, trece timpul si i se topeste furia. Acum ar fi fost altceva! Hades ii simte framantandu-se. Si el are ceva de impartit cu ai lui Cioara.
Oribilul Mosh baga in gura o cireasa ingalbenita.
– Nu sunt coapte, Moshule!
– E palita. Peste vreo spatamana jumatate se coc toate.
Din poarta casei, profesorul Thyl Ulenspiegel ii striga pe Moshu. Baiatul se duce. Profesorul ii da o caldare s-o aduca plina de la fantana. Baietii il urmaresc razand. Moshu duce caldarea si se intoarce. E alb la fata.
– Te ia Thyl de argat, Moshule! il atata Kesu.
– Cat iti da pentru o caldare cu apa? se intereseaza prefacut Crash.
– Ce, ma, tu nu-i aduceai daca iti zicea? Acum vorbesti, dar la scoala faci in pantaloni cand se rasteste la tine!…
– Si ti-a zis multumesc, domnu’ Oribilu’ Mosh?
– A zis pe dracu’!
– Nici macar nu te-a pupat pe frunte? Ca arati cam speriat, parca ai vazut lupul!…
Mosu se adreseaza lui Hades mirat si revoltat:
– Auzi, Hades, ce spune nebunul asta de Thyl?!… Eu ii aduc apa si el zice: „E grea scara Moshule?”
– Care scara?! tresare Hades.
– Pai, asa i-am zis si eu: „Care scara dom’ profesor?”
Si el de acolo: „Ai noroc ca nu sunt sigur, ca te lasam repetent… Edd_ al lui Cioara a vazut numai cum dispare capatul de sus al scarii si pe tine te-a vazut pe tine cu Hades… Ce cautai in curte la Hades?”, „Cand dom’ profesor?”, „Luni, Moshule!”, „Luni?… Mi-o fi fost sete si Hades mi-a dat voie sa ma duc sa beau o cana cu apa”. „Bine, Moshule, mai vorbim noi!…”, „Intrebati-l pe Hades, dom’ profesor!”, „Minte mai bine ca tine?”, „Spune adevarul, nu ca ai lui Cioara! Cu astia ne-am batut si de-aia… Da’ de unde sa iau scara dom’ profesor?”, „Hai, sterge-o, Moshule, aici eu pun intrebari!”, „Buna ziua, dom’ profesor, da’ vi s-a desfacut fasa la mana!…”
Oribilul Mosh este nedumerit si suparat: Poftim! Ma trimite dupa apa si imi vorbeste asa! Ptiu! Parca-mi venea sa scuip in caldare!…
– De ce n-ai scuipat? ranjeste neincrezator Keshu.
– Langa el, ma prostule? Scuipasem eu mai inainte!… Pacat numai de apa!…
Hades e incruntat. Le face semn lui Piskeshu si Crash sa-l asculte.
– Va invat eu cum sa-i bateti pe-ai lui Cioara!…
Baietii sunt numai urechi. Dupa ce se inteleg, sar in sus de bucurie. Moshu e generos:
– Merg si eu cu voi, ma, nu va las orfani, daca trec aia la treaba. Vii, Hades? Tu, Invincible?
Hades ii lamureste:
– Noi ne uitam cand ii bateti, ca sa spunem ca nu le-ati facut nimic si ca ei sunt de vina.
Crash il aproba:
– Asa a patit si nea Anjin San. Nu mai e primar. L-au criticat la sedinta ca a facut cum i-a trecut numai lui prin cap. El le-a zis: „Mai, oameni buni, ati uitat ca ati votat cu totii?”, „Noi n-am votat nimic!…”, au zis oamenii. „Atunci, ia sa vedem procesul-verbal!”, „Hai sa-l vedem!”, da’ in registrul cu pocese verbale nu era sedinta aia. „Chiar Mishu de la contabilitate a scris procesul verbal in ziua aia! Nu-i asa, Mishule?”, „Nu stiu, nea Anjin, ca eu am scris mai multe procese verbale, dar oamenii stiu ei ce-au votat…”, „Las-ca gasim procesul-verbal sa vedem ce e scris in el… Uite ca aici au fost rupte niste foi! Au fost rupte ca sa nu se vada ca atunci ati votat toti si eu am facut ce ati vrut voi! ”. Dar nea Meserie: „Si daca le-ai rupt tu ca sa nu se vada ca nu am votat, ce zici?” Nea Anjin s-a jurat: „Sa-i cada mana aluia!… si tu ai votat, Meserie!”, „Sa-i cada mana aluia, cum zici, dar eu nu-mi aduc aminte de sedinta aia!”, „Ma, ce uituci sunteti! Vise usuca amintirile ca fructele neculese. S-o lasam balta! Mie nu mi-e rusine sa merg sa muncesc, ca stiu ce fac, cand am o sapa in mana, asta am invatat de mic… Dar trebuia sa ma dati afara cinstit nu cu codoseala de-asta sa va fie rusine de voi!…” Si fiindca a zis asa, l-au chemat la raion si l-au discutat si uite ca nu s-a mai intors. Zicea tata ca s-ar putea sa se fi angajat la un canal…
– Si votasera, ma?
– Nu stiu, dar votasera ca asa zicea tata, ca si el votase.
– Si procesul ala?…
– Nu stiu… i-or fi cazut foile!
– Si lui tata ii cade parul! spune Moshu care nu fusese atent.
– Da’ nea Anjin gresise?
– Nu gresise, dar nu iesise bine ceva ce planificasera ei.
– Si de ce nu recunosteau ca au votat?
– Ca sa fie numai greseala lui nea Anjin… Si Crash schimba vorba destul de confuz: Las-ca-i aranjam noi pe-ai lui Cioara!
– Eu raspund de ce le fac! se impotriveste Moshu. Eu recunosc ce le-oi face!
– Vedem noi, Moshule! face pace Hades.

***

In ziua de Pasti, baietii umbla cu imparteala. Piskeshu si Crash au surori mai mici si ajung primii sub ciresul lui Hades. Moshu si Hades se grabesc. Numai lui Invincible ii place sa umble cu imparteala, dar, dupa trei curse, mama-sa se satura de urletele fetei si o trimite pe ea.
Ai lui Cioara apar mandri, cu tavile in maini. Se duc la rude si defileaza pe langa baieti, facandu-se ca nu-i vad. Crash si Keshu le ies in cale cu cate o nuia in mana. In urma lor, Moshu nu se grabeste. Bhuttu si Edd_ sunt in mare incurcatura, nu pot nici sa fuga, nici sa se bata, ca au tavile in maini. Cel mai mare incearca marea cu degetul si cu vorba buna:
– Crashule, lasati-ne in pace, ca avem treaba!
Crash il atinge cu nuiaua peste picioare lasandu-i o urma rosie.
– Dar eu cu Kesu n-aveam treaba atunci cand… stiti voi cand, nu-i asa?
– Dar noi atunci… vrea Edd sa explice. Ah!… tipa de durere, fiindca Kesu il croise pe spinare.
Ce faceti voi, ma? intreaba Oribilul Mosh. Ce-aveti cu copii?
Bhuttu se bucura si il roaga:
– Moshulica nu-i lasa sa ne bata, ca avem treaba!…
– Da ce treaba aveti?
– Ne ducem cu imparteala la unchiu Vasile.
Moshu da indoielnic din cap si le face morala:
– Da’ pe voi nu v-a-nvatat la scoala sa nu mai umblati cu imparteala? Ori voi la scoala ziceti una si acasa faceti ce stiti voi. Inseamna ca sunteti periculosi! concluzioneaza fara mila Moshu.
Edd_ se repede cu gura:
– Lasa, lasa, ca si tu ai impartit. Te-am vazut eu!
Sasiul se incrunta bolovanos:
– Am ajutat-o pe mama! M-a trimis cu mancare sa guste vecinii. Mijeste ochii banuitor: Da’ parca v-am vazut si la denii, la biserica!… nu v-a spus dom’ Thyl sa nu va duceti? Se poate sa fiti asa de neascultatori si mincinosi?!…. ii dojeneste cu sfatosenie matura.
– Daca ne-ai vazut la denii, ai fost si tu acolo! i-o intoarce Edd_ Cioara, fierband de ciuda ca era silit sa stea ca la lectie, cand nu stia nimic.
Oribilul Mosh e derutat de cuvintele lui si cauta un raspuns pe masura. Keshu si Crash stau nehotarati. Ce vrea Moshu? Le ia partea astora?… In fine, Moshu isi vine in fire:
– Eu m-am dus sa vad daca sunt de-astia care n-asculta ce-i invata la scoala! Dar daca nu m-ati vazut, inseamana ca n-am fost! gaseste el inca un lucru de efect.
Bhuttu zice diplomatic:
– Asa o ajutam si noi pe mama si mergem cu mancare la neamuri. Sufla staruitor: Nu-i lasa, Moshule, pe astia sa ne bata!
– Nu-i las, ma, nu vezi? se apara sasiul. Da’ ce aveti voi pe tavi? Se mira: Ia uite! Nu lipseste nimic. Si face inventarul: trei felii de cozonac, pasca, drob de miel, cate trei oua, plus lumanare. Ce cauta lumanarea daca duceti mancare la neamuri?…
– Si tu ai avut lumanare pe tava! se agata Edd_ de el.
– O tineam pentru mielul pe care l-a taiat tata, ca asa e obiceiul! Da’ al vostru murise de doua zile de galci, de-aia a pus ma-ta atat, ca sa scape de el. Or nu i-o fi iesit si-l dati altora sa se imbolnavesca!
– Ba e bun!
– Ia sa vad! Il previne pe Edd_: Nu misca, sa nu ti-l iau pe tot din greseala!
Molfaie multumit si incuviinteaza :
– Bravo! E bun, ma, ai dreptate! Stie ma-ta sa gateasca! Cozonacul o fi copt bine sau o fi ramas coca la mijloc? Bun! Buuun! Eddule, cred ca ai adunat oua clocite sa le vopsiti. Astea se sparg imediat si miros urat!
– Sunt oua proaspete si tari
– Nu cumva minti?
Moshu scoate un ou rosu din buzunar si, cat ai clipi le ciocneste pe rand pe cele de pe tava spargandu-le la amandoua capetele. Le miroase:
– Ei, ce ti-am spus? Or fi proaspete, dar nu sunt tari, ca nu dati la gaini graunte si sunt rahitice, se sprijina una de alta pana urca in cuibar.
Bhuttu obiecteaza
– Le-ai tinut cum ai vrut tu si de-aia s-au spart!
– Da tu cum vrei cu astea de pe tava ta! il pofteste Moshu.
Bhuttu isi elibereaza o mana si ciocneste ouale in fel si chip. Oul lui Moshu iese invingator.
– O fi de bibilica! banuieste Edd_.
Oricum, ouale de pe tavi arata ca o oaste macelarita, silita sa defileze. Moshu le umfla cate doua bucati de zahar din cele trei de pe fiecare tava. Ai lui Cioara se privesc incoltiti. Moshu sare santul si in treacat le face semn lui Crash si Keshu:
– Hai, educati-i repede pe credinciosii astia, ca ne fac de ras satul!
Se aseaza pe canapea langa Hades.
– E de bibilica oul, Moshule?
– Da, de bibilica de lemn! raspunde in soapta.
Peste drum, cei doi ii plesnesc pe ai lui Cioara cu nuielele si aia incep sa urle, plang, lacrimile le cad in drob, dar nu se indura sa lase tavile din maini si incaseaza. Moshu se face ca-i salveaza si striga moale la Keshu si Crash:
– Ma! ce faceti voi acolo?…
Si iar trece drumul leganandu-se ca o rata. Ai lui Cioara sunt batuti mar, pielea le este rosie si ii ustura.
– Zi asa, Moshule, asa!… suspina Edd_.
– I-ai lasat sa ne bata! sughita Bhuttu.
Cei doi batausi se hlizesc din apropiere. Moshu desface mainile neputincios:
– N-am spus eu ca voi sunteti periculosi?!… De ce va legati de mine? Duceti-va incotro ati pornit si vedeti-ca de treaba! Ia uite, v-au curs lacrimile in farfurii!… O mai fi gustos drobul? Si fara sa mai lungeasca vorba mai ia o imbucatura de pe tava lui Bhuttu: Las-ca le-ajunge! ii linisteste. Grabiti-va, sa nu se strice ouale pe caldura asta!… Nu mai plangeti, ma, ca sunteti baieti mari! Ce? Numai o bataie de-asta o sa mai luati voi? Ia, radeti! Ha! Ha! Ha!… le da tonul.
– I-ai lasat sa ne bata, Moshule! ii reproseaza Edd_ si se citeste in ochii lui tot ce are de spus.
– Ce sa fac, recunoaste Moshu, daca voi, vorba lui Keshu, tradati proletarii!…
Le face semn cu capul spre casa lui Thyl.
– Tu vorbesti?! sughita cu naduf Bhuttu.
– De ce sa nu vorbesc?!… ca s-a saturat tata de necazuri, a intrat in colectiv de ieri si e altfel problema. Si daca mai ziceti ceva, va bat de va snopesc! Ca eu am fost baiat cuminte si ascultator!… Ba sa nu-l supar pe tata, ba sa nu torn gaz pe foc. Da’ de-acum –gata! Sunt de-al vostru! Si va bat la semnal!

Despre Morom3t3

Infinitul îmi devenise neîncăpător. Trebuia să mă nasc.
Acest articol a fost publicat în Mazgaleli. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s