Niste locomani -15

Cap. VI
Soarele se scalda intr-o balta de vin

In praful umezit al diminetii, rotile carutei lasau serpi lungi si subtiri….
– Ia vino incoa’, to’ar’su Raider! a auzit glasul ragusit al lui Anjin San chemandu-l, cand trecea prin sat.
Opri, caii, cobora si intra in primarie.
– Buna dimineata!
Anjin discuta congestionat la fata cu inginerul agronom al gospodariei. Se intoarse si, taios, il lua la rost:
– De ce nu esti pe camp? Unde te duceai?
– Eagle Raider ofta si scoase din buzunar mana dreapta in care tinea o pasare ranita. Parea grozav de incurcat:
– Am gasit-o pe camp. O duc acasa! murmura sfios.
Inginerul asculta cu un zambet aducand a rictus in coltul buzelor. Anjin San lua foc de furie. Batu cu pumnul in masa. Izbucni dupa un moment de tacere provocat de uimirea care il inmarmurise, scandand aproape cuvintele:
– Uite, dom’le! Uite! Noi facem plan, ne batem capul si uite cum pierd vremea oamenii nostri!…
Plimba o privire crancena asupra inginerului care se incrunta, a lui Eagle Raider, care lasa capul in jos si a pasarii, ghemotoc cu pene si inima speriata.
– Ce-i, dom’le, cu rahatul ata? se rasti.
– Nu-i rahat…, raspunse taranul cu glas de repros. Nu-i rahat! E pasare. Are o aripa rupta! adauga moale si vorbele sale sunau a dojana, cum adica, Anjin a uitat de cand s-a intrat in campanie cum este o pasare de o confunda cu un rahat?…. De-asta…
– Da-o dracului ! Asta sa faci! S-o dai dracului si sa te duci la camp ca suntem in campanie. Asta sa faci!
Si miscandu-se repede, Anjin lua pasarica din mana lui Eagle Raider, se apropie de fereastra deschisa si o zvarli intr-un strat cu flori. Chipul lui Eagle s-a ascutit si s-a ingalbenit. O spranceana i s-a zbatut spasmodic si dintii i-au muscat adanc buza de jos. S-a apropiat de celalalt cu pasi mari. O mantie de spaima il invalui pe Anjin si el avu o miscare de retragere, dar se lovi de perete si ramase asteptand, incremenit, cu ochii mariti. Taranul i-a pus mana grea pe umar si a strans in prima clipa, apoi a apasat. Anjin San se cocosase mult de umar si se tinea strasnic de pervazul ferestrei, cand Eagle Rider i-a suflat tulbure:
– Ma! si a rabufnit dupa o clipa: Ma!

***

Invincible poarta fes de doua zile, cat e de primavara, ca iti vine sa iesi la pascut, cum zice Oribilul Mosh. Ce mai, pe blandetea asta de soare, care te mangaie ca limba vacii pe vitelul nou-nascut, nimeni nu-i ca el! Asa i-a fost scris lui! Dupa mai multe observatii, toa’sa Alegria, invatatoarea lui, i-a facut carare cu foarfeca prin chica si, cum nu prea stie meserie, iar Invincible se misca naravas, si inlacrimat, a iesit o prasila gloduroasa.
– Te-a slutit fara mila, Invincible! Trage fesu’ ala pana la coate ca, daca te vad fetele, nu te mai insori nici cu o basculanta si o macara de zestre. Parca esti dracu’! isi pocneste mainile Mosu de mirare si mila.
– As fi eu ca dracu’, daca as avea ochii tai, ca parul iti e cat al meu, numai carare n-ai, dar iti face si tie mos Jim niste canale prin cap cum sunt alea de irigatie. Nu te-ai uitat in oglinda sa vezi ce buruieni ai?…
Mosu intra la pareri, se trage de-o suvita care ajunge pana la varful nasului si se declara convins:
– Ai dreptate! O sa ma duc sa ma tund chiar acum. Eu nu vreau sa ajung ca tine, sa rada si curcile!… Ma duc sa iau un leu din casa si la frizerie ma opresc. Ma tund numaru’ zero! Numai sa vezi ce bine o sa-mi stea, neam de neamul vostru n-a mai pomenit copil asa frumos!
– Ia si o matura in mana!
– De ce?
– Sa zica lumea ca esti sperietoare de ciori si sa nu te arunce in foc de-atata frumusete! O sa ai un cap ca un balon tepos.
– Mai bine asa, decat sa umblu cu fesul in cap pe caldura asta, transpiri de-ti ajunge naduseala in chiloti.
Invincible recunoaste in sine ca asa e si se duce si el sa ia un leu de-acasa. Li se altura si Crash, al carui par nu e mare dar are motivele lui:
– Am sa-i spun lui nea Citizen sa ma tunda de la radacina firelor, sa n-aiba Thyl de ce sa traga.
– Nu-i nevoie sa-i mai spui tu, ca la numaru zero simti cum iti umbla motorul prin cap, si-ti vine sa urli ca te predai!
– Numai de n-ar fi multi la frizerie, ca ne goneste nea Citizen, zice, veniti in altazi, acum am treaba cu oamenii mari!… isi exprima temerea Invincible. Si cine ma vede rade de mine ca am carare in cap!
– Te si viseaza, da’ nu-s prosti sa spuna, ca ii duce la balamuc!
– Daca e si V1n3ri la frizerie, nu ne goneste. El abia stie sa tunda copii si sa barbiereasca oameni. E ucenic si mai are pana invata. Acum face experimente pe capetele noastre. Si cand rasuceste masina o data, te zapaceste de durere, al dracului! O face pe mesterul! bombane Crash necajit.
Nea Citizen si V1n3ri au clienti pe scaune si alti trei care asteapta. Cand ii vede pe geam, de departe, nea Citizen ii face semn ucenicului:
– V1n3ri, iti vin trei berbecuti! Sa-i iei in primire dupa ce-l barbieresti pe ne-tu Costel! Si nu te mai juca prin chica lor cu masina, ca nu inveti meserie asa! si pe urma te bat astia cand se fac mari.
Copii dau cuviincios buna ziua si se aseaza pe scaune. Stiu ei bine ca aici se cuvine sa vorbesti cand esti intrebat, e mai periculos ca la scoala, daca nu te porti frumos, zbori repede afara cu ceafa arzand de cateva palme. Cei doi frizeri in halate albe dar patate de spuma manuie briciurile facand sa se auda un scrasnet aspru de secera care lasa in urma o miriste ascunsa in obrazul curat de unde va razbate iarasi in curand. Mesterul lucreaza cu atentie sporita si cu un aer preocupat in locul celui sugubat pe care i-l cunosc atat de bine baietii. Pe scaun sta Ahmed al Razah, un batran cu cute adanci pe fata ca paraiasele de munte dupa ploaie. Citizen ii maseaza fata cu degetele, ia praf alb cu o pernita si-i tamponeaza obrajii si gatul, il mai perie de firele de par cazute, ii scoate prosopul alb de la gat, face un pas indarat si zice respectuos: „Sa fii sanatos!” Ahmed plateste si da sa plece. Frizerul i se adreseaza prevenitor:
– Nu te-am mai vazut demult, nene Ahmed! Ce mai fac ai dumitale?!…
– Pe la treaba lor, cu munca…, raspunde fara chef Ahmed al Razah. Ramaneti cu bine! rosteste neguros si iese.
Merge pe trotuar cu pasi egali, usor leganat. Mesterul Citizen isi aprinde o tigara, vine in pragul frizeriei si sloboade un nor albastrui:
– A inbatranit si nea Ahmed!
– Se tine inca tare! zice Mikutzu al lui Sfetcu asezat pe scaun si privindu-si chipul cu multumire in oglinda.
– Iti spun eu, Mikutzule, ca se duce…. Sunt frizer de douazeci si opt de ani, de cand am avut accidentul la picior, ca altfel…. Si de douazeci si opt de ani, am invatat ceva barbierind oameni in satul asta. In tot timpul am avut cate sapte-opt oameni care veneau aici cand ajungeau la o varsta anume. Isi alegea fiecare o zi pe saptamana si eu le faceam rand, daca mai asteptau altii, si ii barbieream frumos, cu mare grija sa nu-i ciupesc….
– Asa-i obiceiul! se urneste Costel Ursu din scaunul lui V1n3ri, unde se si instaleaza Oribilul Mosh.
Citizen clantane cu foarfecele si incepe sa pliveasca ajutat de pieptene prin parul lui Mikutzu. Zice rar, intretaiat:
– Azi… nea Ahmed vine prima data… la mine!… Pana acum sa barbierea singur!… Phiii!… ce curaj iti trebuie sa faci asta!…
– Asa-i viata!
– Asa-i!…. Se duc caii si se ridica manjii! ii arata Citizen pe baieti.
In frizerie intra mos Marian Jan si da buna ziua. Mesterul striga „Noroc, mosule!” si batranul ofteaza, se aseaza si spune ca si baba o duce la fel. Citizen vorbeste pentru ceilalti:
– E surd mosu’, e surd. De la colectivizare i se trage. L-au luat vreo trei luni de-acasa si l-au convins sa se inscrie, dar a surzit dupa aia. Tot e bine ca a scapat cu viata, altii….
Costel Ursu se da in partea lui V1n3ri, ia un pieptene de pe masuta si-si potriveste mustata. Citizen se da in alta vorba, vazandu-l pe Moshu care tuns zero eliberase scaunul pentru Crash:
– Parca esti artist, Moshule! Ia spune ce mai faceti voi, nu intrati in colectiv?
Moshu raspunde pe loc:
– Eu tocmai vreau sa intru, da’ nu ma-ntreaba nimeni, nea Citizen! Daca e dupa mine, uite, eu vin si ma tund!
– E adevarat ca i-ai bagat pe ai lui Berescu in spital?…. Pai, e frumos sa te bati, Moshule?
– Nuuu! Ei au sarit la bataie. eu m-am aparat ca altfel ajungeam in spital fara sa am vreo vina. Eu ma dusesem dupa iarba pentru capra.
– Cat lapte da capra voastra? ca am si eu una, da’ mai nimic nu mulg de la ea.
– Tot atata da si-a noastra! spune cinstit baiatul, fiindca n-avea rost sa vorbeasca in frizerie de asa ceva.
– Ma, da’ pe tine te invata acasa sa raspunzi cand te intreaba cineva?
– E! face poznas Moshu. Parca pe matale te invata cineva sa-i intrebi pe altii?…. Dupa cum se potriveste!… impaca el pozitiile aflate in discutie.
– Bine, Moshulica! O sa te tund eu data viitoare, de n-o sa-ti mai creasca par pe cap! il ameninta Citizen in gluma.
– Aoleu! se vaita Mosu. Inseamna ca ma duc la Fanclub sa ma tund.
Mikutzu icneste pe scaun.
– Ce-ai patit, Mikutzule?
– Am fost saptamana trecuta pe la FanClub si am intalnit-o pe Shakti lui Petre Arca.
– Aaaa! Aia care a plecat cu Migu?
– Da! s-a maritat cu el si acum e la o scoala de croitorese, relateaza Mikutzu.
– Uite ca s-a facut aviatoare! O sa coasa parasute toata viata! spune cu haz Citizen.
Mosul cel surd zambeste si el. Isi misca mainile ca-n mangaiere, apoi ramane cu ochii spre verdele umed si tanar al Primaverii. Auzea un zvon ca de la capatul lumii, un sursur subtire de voci. Uitasera de el vorbind de Shakti lui Petre Arca. Si deodata, batranul tresari:
– Da’ voi ce mai faceti, mai copii?
Paruse amortit acolo cu privirea pierduta pe geam si intrebarea lui ii surprinse. Ii recunoscu pe rand:
– Tu esti Costel al lui Ursu. Cu tata-tau am flacait eu, Dumnezeu sa-l ierte, avea sasa cai frumosi…. Tu esti Mikutzu al lui Sfetcu, tu – Vasile al lui Florea, Pe Citizen il stiu, numai pe astia mici nu-i cunosc!….
Oribilul Mosh si Crash se minuneaza ca pe ei nu-i stie mosul. Cand lumea e asa mica, incat plecase Shakti cu avionul lui Migu si tot se intalnisera oamenii din sat cu ea, batranul sa nu-i cunoasca?! Acesta mesteca indelung si paru ca-i roaga:
– Costele si Citizen, si tu Mikutzule si Floreo, da’ pamanturile nu le da inapoi?…
Izbucnesc toti intr-un ras nestavilit. Nici nu le pasa ca mosul ii vede numai cu gura pana la urechi, fara sa auda veselia lor care poate nici macar nu era numai veselie. Citizen lasa deoparte masina de tuns si se tine de burta pana cand se ineaca in tuse de tebecist. Injura de plamani si de mama lor. Batranul are si el un zambet nedumerit, ratacit.
– S-au schimbat vremurile, mosule! racneste Citizen. Renunta : Habar n-are, saracul! l-a prostit batranetea! ce sa-l mai faci sa inteleaga?!… Si adauga cu indoiala: Si adica de ce-ar fi nevoie sa inteleaga?…
– Nici noi nu le-intelegem bine pe toate, cine stie ce-o mai fi? Astia mici or sa priceapa ca fac scoala!
– Fac pe dracu’! zice cu naduf Citizen, uitandu-se la cei trei copii care se pregateau de plecare. Ii face cu ochiul lui Costel si le zice baietilor: Mai mieilor, dati o fuga pentru nea Citizen si aduceti o caldare cu vin!
– De unde nea Citizen?
– Din spatele casei, Invincibilicutule! E un butoi plin acolo, fugi pana nu-l golesc altii, ca ia cine vrea!
Crash ia caldarea si se duce impreuna cu Invincible. Greoi, Mosu face cativa pasi, sprijinind o mana in breteaua pantalonilor. Banuieste ca la mijloc e vreo gluma de-a lui nea Citizen. Se intorc baietii. Sunt nedumeriti:
– Nu-i nici un butoi, nea Citizen!
Mesterul isi pune mana stanga la sold si-i ia de martori pe cei din frizerie:
– Ati vazut?!… Ce v-am spus eu?!… Catre baieti: Repetentilor! Asa scoala faceti voi? Puneti mana si invatati! Va spun eu: o sa ramaneti repetenti!
– La ce materie, nea Citizen? Spune-ne, poate invatam si trecem clasa! ii cere Invincible indraznet, adica sa-l puna si el in incurcatura pe frizer.
– La materia pamantului, Invincible. Nu se mai preda, dar o sa ramaneti repetenti. Si noi am ramas!…
In drum spre casa, copiii mai privesc o data in spatele cladirii. Nici urma de butoi. Numai soarele se scalda intr-o balta de vin vechi si tare.

Despre Morom3t3

Infinitul îmi devenise neîncăpător. Trebuia să mă nasc.
Acest articol a fost publicat în Mazgaleli. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s