Catrina sari ca un ied peste rapa cea galbena dinspre Gheorghe Pascal, scapa cateva flori in firicelul tulbure al apei, insa reusi sa ajunga in rascrucea drumului la timp. Nunta lui Matei Chirila se oprise. Lautarii parca ardeau, luasera foc. Cantau si Costache Carp si Stanica, aplecati peste viori, iar Tanase, flacau inca, omora tambalul ca pe un dusman prins la femeia iubita. Jucau barbatii satului. Vasile Ungurean, Costache Ariton, mustacios si umflat in pantece ca un bondar, Manole Gador si nepotul sau Tucu, Neculai Vedea si fratii sai Ion si Toader, Vasile Rusu, Toader Busteaga, Simion, Iorgu lui Iancu, cativa tigani mai indrazneti, Radu, Boborez si unul dintre baietii lui Dumitru Corciu. Catrina se lumina intr-un zambet ce parea a nu mai fi de copil. Isi privi tatal. Neculai Vedea se plesnea tacticos la pingele, spre bucuria si hazul satului, iesit cu mic, cu mare, buluc, la capra podului. Mirele chiuia ragusit, ca scapat din ocna, si cum se pierduse cu firea de dragul Gherghinei, balmaji o strigatura in asa hal, de-l rad oamenii si-n ziua de azi: “Siminoc si busuioc, hai, fa, mai invarteste-te o data…!!”. Fetele si baietii varsasera cateva galeti cu apa in prundis, iar Matei, Teiu, cum il dezmierdau flacaii, le dadu, asudat si rosu in obraji, cativa gologani. Catrina se feri si nu puse mana pe bani, se-apropie de mireasa si-i inmana buchetelul cu flori, pe care-l pregatise din vreme. Soarele cobori deodata in sat, poleindu-i si pe oameni, si drumul, si casele. Pomii straluceau de verdeata si floare, iar mie mi se parea ca pasarile cerului s-au oprit din zborul lor, inmarmurite deasupra caselor joase, invelite mai toate cu stuf si paie. Nunta se-ndeparta ca un suvoi in clocot pe ulita, spre casa mirelui, lasand-o pe fata in rascrucea drumului, cu puzderie de imagini amestecate in minte si, asta in mod clar, cu hotararea deja luata, aceea ca, orice s-ar intampla in viata ei, niciodata sa nu paraseasca satucul lor.
Cu aceasta ocazie, va recomand un fotograf nunta Bucuresti si un magazin online cu rochii de mireasa.







Ai scris ceva… Asta inseamna ca participi iar la vreun concurs.
In rest, prea frumos si artistic bai, Morom3t3. Scrie si tu in asa fel incat sa priceapa si aia mai saraci cu duhul. Asa scrii doar pentru tine.
PS: cum adica “caselor joase, invelite mai toate cu stuf si paie”. nu mai sunt de mult case acoperite cu asa ceva? sau satul tau e inca in 1907?
caselor joase, invelite mai toate cu stuf si paie = caselor joase, construite din chirpici.
Atentie! am scris “invelite”, nu acoperite. sunt doua notiuni diferite.
mmmm.. eu ma gandeam la case di alea cu acoperisuri de paie sau fan, cum am vazut prin filme.
Interesanta abordare!
Vei intelege mai multe daca ai sti ca Matei este fratele meu.
Iar Catrina…
Deci te-ai bagat pana la urma la concurs. Iti urez succes.
Offtopic: tu chiar traiesti la sat sau e asa o chestie de imagine a blogului?
M-am bagat fiindca nici n-a trebuit sa scriu. Povestea asta o scrisesem candva, in alt context si n-a trebuit decat sa schimb pe ici, pe colo, niste cuvinte.
Eu sunt orasean 100% dar am si ferma la tara; acolo ma duc in week-end sa dau o mana de ajutor sau sa petrec cu neamurile de sarbatori iar cand oi iesi la pensie, ma fac taran 100%, ca bunicu’. Orasul nu mi-a placut niciodata. Pana la varsta de 14 ani am locuit la tara(5) si in muntii Aninei (aici aveam padurea in spatele casei).
Deci esti scriitor, blogger, injiner, tata, sot, fermier si viitor taran.
Zeu, pe scurt
Si inca unul amuzant!