Evolutia calculatoarelor mele

Primul meu calculator l-am primit la varsta de 5.6 ani, pe 15 Septembrie, cu ocazia inceperii clasei I. Era o chestie portabila, patrata, rosie, cu multe puncte pe ea si careia i se zicea abac. Da ma, 5.6 ani, am scris bine. Mult mai tarziu, vazand ca unii se duc la scoala si la varsta de opt ani, i-am intrebat pe ai mei de ce m-au dat asa devreme la scoala si mama mi-a zis ca din cauza ca eram rau. Asta inseamna ca se saturase sa ma bata doar ea, asa ca m-a dat in primirea altora, care au preluat si dus la capat stafeta cu succes, eu intorcandu-ma zilnic de la scoala cu urechile rosii, par lipsa in zona perciunilor si cu palmele precum ale matzului. Motivele erau variate, unul dintre ele fiind acela ca am folosit abacul pe post de bumerang, cum vazusem la Teleenciclopedia, pricopsindu-l pe unu pentru urmatorii 90-100 de ani , cati i-o da Dumnezeu, cu o cicatrice pe frunte. Asa si-a gasit sfarsitul primul meu „calculator”.

Al II-lea calculator a fost tot un abac, de data asta cu bile, fixat in interiorul capacului unui penar de lemn, de culoare galbena, ce avea niste papagali verzi desenati pe el, penar care s-a stricat in timp si a ramas uitat prin mai stiu eu ce sertar.

Al III-lea calculator avea butoane de data asta si il tineam la mana. I-am rupt cureaua intr-o incaierare, la scoala si asa s-a prapadit si asta…. Deoarece m-au inscris ai mei la o varsta frageda, mereu am fost cel mai scund din clasa (in cls a IV-a aveam 1.32m) si se gasea mereu cate un “Goliat” care sa se ia de mine insa, eu venisem de la tara cu titlul „Piedone” si nu prea le mergea; daca le mergea, intotdeauna mi-am luat revansa –ii luam pe nepusa masa si le dadeam pana ma pomeneam cu profesoara tragand de mine si tipand intocmai ca Ilici  “Mai, animalule!”. La tara, unde statusem pana sa intru la scoala, rulau la Caminul Cultural filme cu Bud Spencer iar copiii mai mari ne puneau sa ne batem pentru „onoarea” de a fi apelati cu apelativul „Piedone”.

Al IV-lea calculator arata asa si mi l-a cumparat tata chiar in ziua in care am luat Bacalaureatul. In toamna urma examenul de admitere la Facultatea de Mecanica din Timisoara (locul 8 ) si a zis ca mi-ar trebui unul din ala…. Avand cunostinte de numerologie preluate din revista „Paranormal” si vazand purcoi de functii pe el, am inceput sa inventez tot felul de formule pentru a afla numerele castigatoare de la Loto 6/49. Prima formula avea scopul de a obtine un numar cu multe zecimale pe care, mai apoi, il transformam in grade, minute si secunde (3 numere). Daca numerele se inscriau in intervalul 1 – 49, le notam pe o hartie. Si tot asa, pana se strangeau 36 de numere care, teoretic ar fi trebuit sa le contina si pe alea 6, norocoase – de cele mai multe ori le contineau; jucam, deci Loto 6/36 in loc de 6/49 dar nu ma ajuta prea mult fiindca nici asa nu nimeream cine stie ce desi jucam cate 12 numere odata. Cu timpul am inventat formule un pic mai complexe si am nimerit de doua ori 4 numere. Cat despre banii castigati, cum au venit, asa s-au dus: am facut chefuri in camera de camin si platit amenzile aferente pentru deranjarea linistii.

Al V-lea calculator a fost calculator-calculator, PC de-asta, de care stiti si voi, insa, venirea lui pe lume s-a lasat mult asteptata –cinci ani mai tarziu, dupa terminarea facultatii. Initial tata a vrut sa-mi ia unul inca din primul an de facultate, cu 3.5 mil vechi insa, s-a luat dupa gura unei verisoare mai mari si nu mi-a mai luat. Eram la ea, acasa, si cand a auzit aia de calculator a zis „Nu-i luati ca nu are nevoie, nici eu nu am nevoie si doar sunt in anul II!”. Era in anul II, gaitza, dar la Drept, adica la gargara. Pai compari Dreptul cu Mecanica cand vine vorba de calculator? Atunci n-am avut mintea de acum, sa-i spun asta, unde mai pui ca nici nu stiam cu ce se manaca mecanica.
In timpul facultatii eram asa de obsedat de calculatoare incat as putea spune ca am avut vreo cinci. La Cafe-Net jucam la jocuri gen Duke Nukem, Mortal Kombat, Jazz Jackrabbit si Alladin. Cand ma asezam pe scaun intram in transa si era nevoie sa fiu zgaltait de asistenti, sa plec dracului de-acolo ca mi s-a terminat timpul. In noaptea primului contact cu calculatorul am visat ca ma musca un dragon cu trei capete si am luat-o la fuga, in somn, prin camera de camin. M-am lovit cu capul de usa si am cazut jos. Nu m-a trezit lovitura ci faptul ca, stand eu acolo, jos, pe linoleum, mi s-a facut frig.
Cand colegii care stateau la camin si-au cumparat calculator, stateam bagat numai in sufletul lor. Ma uitam la ei cum joaca Half-Life, Starcraft, Caesar, Pharaon, Age Of Empire si variante ale NFS care mie nu-mi plac deloc, apoi, cand se plictiseau, le luam locul, pentru ca mai apoi cu greu sa pot fi dezlipit de mouse.
Anii treceau si tot roind in jurul calculatoarelor colegilor, am invatat de voie, de nevoie, programe precum: Excel, Basic, C/C++ (pe astea l-am invatat incercand sa aflu numerele norocoase de la loterie – formulele devenisera prea complicate pentru a putea fi calculate cu calculatorul de buzunar), Word, PowerPoint, AutoCAD, Adobe, Photoshop si altele, mai mici.
Inainte de a incepe ultimul an de facultate, i-am zis lu tata ca am nevoie de calculator, ca urmeaza tot felul de proiecte printre care si ala, de diploma, iar tata ca un roman adevarat a zis „Lasa ca merge ca si pana acuma, le faci la colegi” ….si si-a cumparat un cazan de facut tuica -tocmai se suparase pe socru-sau ca imprumutase prin vecini cazanul ce-l detineau impreuna, iar vecinii l-au spart. A inceput faculta iar proiectele nu s-au lasat mult asteptate: motor de Raba, turbina Kaplan, depozit frigorific, termocentrala si instalatie de desulfurare, adica, de scris cel putin 200 de pagini cu ecuatii la fiecare proiect. Le-am facut pe toate in fuga fiindca toata lumea era ocupata si nu mai era nimeni dispus sa ma lase la calculator, ca inainte, motiv pentru care am luat numai note de 7, note care mi-au stricat nota finala, apoi media… medie care mi-a aratat usa cand a venit vorba de Master. Ajuns acasa dupa sutul luat in spate la Master –scandal! Evident, am dat vina pe tata si cazanul lui de tuica si m-am cufundat intr-o stare de apatie profunda. Aproape o luna de zile am dormit 99% din timp si nu am vorbit cu nimeni. Prin casa n-aveam ce face, de TV ma lasasem de mult iar loc de munca nu gaseam nici la firma unde lucra tata si unde totii angajatii, de la vladica la opinca, formeaza o mare familie (in prezent lucrez in ea). Vrand sa ma dezmorteasca, intr-o buna zi, tata mi-a pus in mana 15 mil si mi-a zis sa imi cumpar calculator. Mi l-a cumparat pe componente un fost coleg si tot el mi l-a asamblat fiindca eu, neavind calculator, eram bata la partea hardware. Era un AMD Duron (256 RAM , 20 GB HDD) pe care l-am botezat Dani, intocmai ca pe creatorul lui, un om mare de altfe, foarte destept -student eminent. Pana anul urmator, cand am fost admis la Master, am jucat pe el Unreal Tournament, de unul singur, am citit carti si articole din ziare, copiate de la cafe-Neturi si m-am concentrat pe programul ala cu numerele loto; l-am facut asa de stufos incat, acum mi se face lehamite ori de cate ori vreau sa-l deschid. La asta se adauga si seria de esecuri: cand jucam acasa, pe foaie –aveam rezultate bune insa, cand jucam pe bune, ceva se “rupea”. Mai tarziu am aflat de manariile alora de la Loto si mi-am bagat ceva in Loteria Romana.
La Masterat, din nou, viata de camin, deci, trai neneaca! Unde mai pui ca se bagase si Net in camine: eu si Dani eram in al IX-lea cer. Am intrat atunci pentru prima data pe forumuri si, sub nickul „Invincible” am combatut asa de multi cretini rauvoitori ca am renuntat sa-i mai numar. Aveam si semnatura pe masura nickului care, se pare, atragea cretinii ca un magnet: „E inutil sa ma ataci caci esti steril,/Apar in stil letal si te surprind,/Te prind, te scufund in benzina si te aprind zambind./Ma metamorfozez in nor, ma urc la cer, te fulger si cobor,/Scot katana si trec la lupta, la sol,/Trec cu ea prin tine lasandu-ti sufletul gol./Pana nu mori, nu mor!…”.

Al VI-lea calculator a fost un Intel cu 1GB RAM (varful, la vremea aia) dintr-un laborator de simulare numerica. Era conectat cu alte 19 calculatoare pentru ca programul in care lucram (Fluent) avea nevoie de multa memorie RAM. Timp de doi ani, am rulat pe el doar programul asta. Aveam un Linux care mergea numai cu comenzi de la tastatura si, ca editor de text foloseam LaTeX. Mult par mi-a cazut mie pe tastatura calculatorului astuia.

Simtind ca se apropie varsta insuratorii, m-am intors acasa, m-am angajat ca inginer mecanic, prilej cu care am facut cunostinta cu al VII-lea calculator, un AT 600nustiucat cu 32 RAM si HDD de 1GB. Cand m-am asezat in fata lui m-am simtit ca un student intr-o banca de scoala elementara, ca un businessman de succes la clasa a III-a de transport. Era aproape nefolosit fiindca fostul ocupant al biroului habar n-avea sa umble cu calculatoarele – din documentele gasite in el, am dedus ca folosea doar Word. Am facut pe el un tabel in Excel 95 cu numele subalternilor si masinilor care alcatuiau flota, l-am scos la o imprimanta de-aia, lunga de 1.5m, cu banda cu tus, dupa care mi-am bagat… Color Buster in el si, ori de cate ori n-aveam ce face, o ardeam pe el. Foarte fain jocul –recomand! Dupa un timp l-am trecut pe lista cu obiectele ce trebuiau casate si l-am mutat in Arhiva. Ma gandeam sa il dau la doua surori sarace, de la tara dar nu l-am mai dat ca mi-era sa nu ma-njurea alea cand or vedea piesa de muzeu.

Fiind “boss de boss” si avand rabla aia de AT casata mi-am comandat al VIII-lea calculator pe care-l mai am si astazi, la 4-5 ani de atunci. E un Intel cu 4GB RAM si 160GB HDD pe care, in momentul de fata nu am instalat decat StarCraft II ca l-am formatat de curand.

Intre timp, din Dani n-a mai ramas decat carcasa. I se arsese placa de baza si a trebuit sa-l refac de la zero. L-am facut dupa chipul si asemanarea celui de la birou si i-am inlocuit monitorul de 15″ cu cel de la calculatorul Catrinei, un monitor Ultra, plat, care are pe el un abtibild cu Fecioara Maria*. Pana sa i se arda placa de baza i-am schimbat placa video, sa pot juca Unreal, placa de sunet si niste cabluri pe care le rupsesem tot demontand HDD-ul pentru a merge sa scriu niste CD-uri ca se umpleau al naibii de repede aia 20 Gb.

A, uitam sa spun, cand m-am insurat cu Catrina, si-a adus calculatorul cu ea -deci asta ar fi al IX-lea calculator- insa, fiind un pic mai slab si neavand spatiu, l-am ascuns dupa un dulap si-l folosesc pe post de piese de schimb: pana acum am scos din el sursa, memoria RAM si hard disk -ul.

Planurile de viitor vizeaza portabilitatea si as prefera ca nr. X sa fie un laptop Sony Vaio de la azerty.ro  fiindca am auzit numai lucruri bune despre marca asta.

Si-am incalecat pe-o sa….

* Comentariu