Dumnezeu e un tovarăş bun cu care bag în plug primăvara, mă sfătuiesc şi glumesc când sunt necăjit sau mi-e urat, fără să mă tem de răzbunare. Credinţa e o treabă numai a mea în care nu trebuie să se amestece nimeni şi de aceea nu mi-o strig în mulţime. Ea şi viaţa sunt două stări care nu se-amestecă una cu alta însă trăiesc în bună înţelegere. Mai presus de orice iubesc pământul, apoi boii care-mi trag brazda pe pogoanele mele, bobul de grâu care-mi dă pâinea şi pacea, cerul care-mi dă ploaia să-ncolţească bobul şi copacii care-mi dau umbra şi răcoarea în zilele de arşiţă. Şi, fiindcă pe toate le stăpânesc eu, socot că nu trebuie să-ngenunchi în faţa nimănui!
Adevărata mea religie este dragostea de viaţă!
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.
Succes!
Mulţam!
Succes si din partea mea. Imi place textul.
O zi buna,
dan
chiar foarte frumos, majoritatea pe acolo’s trompete, asa ca ai sanse zic.
Adevaraciuni graiesti!
Succes!
Multumesc!